Județul Arad, cuprinde la nord, Depresiunea Zarandului sau Țara Zarandului, închisă, în parte, de ramificațiile deluroase ale Munților Codru-Moma și ale Munților Zarandului, iar în partea estică, pe o mică porțiune, de Munții Bihorului. Spre vest, de la Mâsca și Beliu, se întinde Câmpia Crișului Alb, iar spre sud, Câmpia Mureșului inferior și Podișul Lipovei. Câmpia Mureșului inferior se întinde de la poalele dealurilor podgoriei arădene, dinspre Mocrea și Radna, până dincolo de granița de vest a țării. Ea este împărțită de râul Mureș în două: Câmpia Aradului și Câmpia Vingăi. Podișul Lipovei este limitat la nord de defileul Mureșului, iar la sud de Valea Begăi și a Timișului.
Aceste unități geografice au determinat o compartimentare a teritoriului arădean în tot atâtea zone etnografice distincte, cu fenomene de cultură materială și spirituală specifice și de asemenea, cu o imensă zestre gastronomică.
Desigur, aceste zone nu pot fi considerate niște entități închise și imuabile. Istoria și viața economică au creat legături multiple între ele și, pe de altă parte, între ele și Bihor, la nord, Țara Moților, la est și Banat, la sud. Din aceste pricini teritoriul arădean apare ca o largă arie de interferențe, o verigă de legătură între marile provincii istorice, Transilvania, Crișana și Banat.
Identitate culturală. Identitate gastronomică
Alături de componenta religioasă, etnică, istorică, socială şi culturală, gastronomia a jucat şi joacă un rol important în definirea identităţii atât la nivel individual, cât şi naţional. Studierea aspectului culinar al societăţii arădene în diverse momente ale evoluţiei sale poate aduce informaţii preţioase fiind o oglindă a transformărilor istorice, culturale şi sociale din epoci diferite.
De la aceste considerente se poate pleca atunci când vrem să discutăm despre identitatea pe care componenta gastronomică/culinară o oferă identităţii noastre şi care, pe lângă valoarea sa economică are şi o profundă valoare simbolică, care ţine de cele mai multe ori de marcarea identităţii culturale a unei naţiuni. Asistăm de câteva decenii la dezvoltarea la scară mondială a unei opoziţii între două tipuri de bunuri culturale total diferite: pe de o parte, bunurile simbolice centrale şi, pe de altă parte, cele tradiţionale, care sunt dintotdeauna un simbol al identităţii locale. Cultura este legată de istoria comunităţii, de contextul social al evoluţiei sale, iar componenta gastronomică a identităţii unui popor poate aduce dovezi de netăgăduit asupra straturilor care s-au suprapus peste fondul autohton.
.
